Nu exista decat
realitatea cuplului, spune Calinescu, marile acte ale istoriei s-au facut din
el si ea. Ea n-a intervenit numai in pauzele activitatii sale sau in serile lui
libere, ci a facut parte din geneza creatiei lui si invers. India a dat nastere la una din cele
mai vechi civilizatii si mai originale din lume si ea a creat opere literare,
filozofice si artistice de o originalitate unica, Marile epopei ale culturii
indiene sunt Ramayana si Mahabharata, care joaca in India rolul pe care il
joaca Iliada si Odiseea in grecia. La temeliile celor doua epopei sta fara
nicio indoiala creatia poporului indian. Marea epopee Mahabharata se imparte in
18 carti si are circa 90.000 de versuri, iar cu anexa ei Hariuansa Purana are
160.000 de versuri. Se afirma ca autorului acestei opere ar fi un brahman
Vayasa al carui nume inseamna insa “Oranduitorul” si de fapt este plauzibil ca
asa zisul autor al epopeii indiene a fost doar cel ce a organizat si pus in
ordine diferitele poeme. Mahabjarata inseamna “marele razboi al descendentilor
lui Bharata”, intalnim mii de personaje, se povesteste amanuntit de lupte si
batalii, de casatorii, de calatorii, de episoade miraculoase cu nenumarate
interventii ale zeilor in viata oamenilor, de luptele dintrei zei si demoni, de
uneltiri si civlenii, In general se poate afirma ca intreg continutul un este
omogen si se pot citi in el atat basme si poeme filozofice cat si istorisiri
moralizante,
Povestea
dragostei lui Nala si a lui Damayanti porneste de la jocul de zaruri. A fost
odata un rege Nala frumos, puternic, invatat, respectuos cu brahmanii care
domnea peste un popor Nishada, dar care era stapanit de patima jocului de
zaruri. In aceeasi vreme i se nascuse unui rege, Bhima, dupa indelungata
asteptare o fata de o frumusete nemaintalnita.
Tatal sau
vazand-o ca se ofileste de dragoste, decide sa faca un Svayamvara, ceremonie in
care se prezinta toti petitorii unei fete cu suita armele si imbracamintea lor
cea mai fastuoasa iar cel mai frumos, cel mai puternic si cel mai abil este
ales drept sot. La petit vin insusi zeii care auzind de nemarginita-i
stralucire sosesc s-o ceara in casatorie pe Damayanyi. Dar vin sa o peteasca si
“regii toti”. Tanara fecioara alege insa drept sot pe regele Nala, despre a
carui virtute, putere si frumusete auzise demult si pe care-l indragea in taina
inca dinainte sa-l fi cunoscut.
Demonul
Kali curprins de manie pt alegerea facuta hotareste sa se razbune pe relege
Nala si pe sotia lui. Cunoscand pasiunea lui Nala pt jocul cu zaruri unelteste
impreuna cu fratele lui Nala, Pushkara, masluind zarurile si castigand toata
bogatia si regatul acestuia. Printul Pushkara devine astfel stapan peste
regatul lui Nala si decreteaza supusilor sai din tara castigata ca cine va
ajuta pe Nala sarac lipit pamantului, cu vreun vesmant, cu un blid de hrana sau
il va adaposti va fi pedepsit cu moartea. Urmat de credincioasa sa sotie ajunsa
in zdrente, regele Nala rataceste intr-o padure pana cand isi gaseste culcusul
intr-o casa parasita. Zdrobita de osteneli, Damayanti adoarme, dar Nala
deznadajduit se hotareste sa-si paraseasca sotia care va putea sa se intoarca
la tatal sau si sa-si faca un rost mai bun si sa fie fericita fara el.
Damayanti
se trezeste singura parasita de aparatorul ei in ijlocul unei paduri pline de
fiare salbatice si crude. Trecand prin nenumarate primejdii, traind nimicirea
unei caravane de negustori in mijlocul padurii de catre o turma de elefanti,
frumoasa Damayanti ajunge la palatul unui rege unde mama acestuia o primeste cu
caldura. Afland poveste ei ii promite ca va trimite la toate marginile
pamantului iscoade care sa-l caute pe Nala iar pana atunci ii da slujba de
insotitoare a fiicei sale.
Umbland
prin pradure Nala da de un tufis in care ardea Naga Karkataka, demon jumatate
om, jumatate sarpe, care vinovat fata de un rishi, fusese osandit sa arda pe
rugul acelui tufis. Nala il scapa si drept rasplata ii da puterea magica de a
se impotrivi duhului rau Kali, care-l dusese la pierzanie si il trimite la un
rege care poate sa-l invete jocul cu zaruri in asa fel incat sa biruie pe
oricine. Nala invata in schimb pe acest rege Rituparna, sa calareasca si sa-si
conduca caii in chip maiestru. Fastul rege se duce la Rituparna se baga la el
ca vizitiu si poarta de grija grajdurilor sale.
Mahnit de
disparitia si plecarea in lume a fiicei sale, tatal lui Damayanti, regele
Bhima, trimite inspre toate marginile lumii, brahmani sa o caute. Unul dintre
ei o gaseste pe Damayanti care se reintoarce la tatal ei si la familia sa ce o
primeste cu multa caldura.
Ea insa nu
are liniste si vrea cu orice pret sa-si gaseasca sotul “viteazul vitejilor,
Nala2”. In cele din urma Nala este gasit tot de brahmanii trimisi de mama
fetei. Cei doi soti se regasesc dupa trei ani de despartire. Dupa o luna de
sedere impreuna nala se reintoarce in tara sa la vicleanul sau frate, pe care
il provoaca la o noua partida de zaruri. Dintr-o singura aruncatura de zaruri,
Nala isi recastiga regatul si bogatiile sale, dar nu isi izgoneste fratele ce-l
asuprise ci ii da inapoi partea sa de mostenire si il lasa sa traiasca in
regatul sau.
Damayanti
se intoarce dupa acestea in regatul sotului sau si acolo vietuiesc ani multi
fericiti impreuna cu copiii lor.
Povestea
celor doi soti, Nala si Damayanti, din Mahabharata nu este insa doar un basm
frumos ci este simbolic povestea tuturor sotiilor si a sotilor lor care
intampina greutati in calea vietii lor.
Este un
text magic care impune oricarei sotii si oricarui sot o linie de conduita a
vietii conjugale si a rabdarii, a devotamentului, a iubirii pe care se straduieste
sa o insufle in fiecare sot si sotie.