Upanisasele se numara dintre textele fundamentale ale gandirii umane,cuprind problematica esentiala a fiintei umane in relatia sa cu cosmosul,cu viata si cu moatea,cu timpul si cu destinul.Evolutia spitituala a Indiei isi are punctul de pornire pe la mijlocul mileniului II i.e.n. in ceea ce se numeste civilizatie vedica .Aceasta civilizatie este dominata de o gandire religioasa traditionala ,cuprinsa in imnurile din cartile Vedelor. Vedismul se manifesta pe doua planuri :unul al ‘' Scripturilor'' altul liturgic.Deosebit de importante sunt imnurile cosmogonice ,iar cel mai semnificativ ar fi cel al Gigantului Primordial,mit cuprins in imnul 90 din cartea a Xa a Rg-Vedei.Entitatea precosmogonica este reprezentata ca un Om (purusa) , prin a carui jertfire ia nastere Universul .Spatiul, timpul,zeii,oamenii, animalele,ierarhia sociala ,scrierile sacre totul este instituit ca urmare a acestui sacrificiu initial.Daca in gandirea vedica exista o dimensiune mitica,exista deopotriva si o dimensiune ritula.In civilizatia vedica actul religios fundamental este sacrificiul.El se desfasoara nu intr-un edificiu de cult ci intr-un spatiu ritual amenajat ad hoc,in aer liber.Acest cadru saptial al sacrificiului rezuma insusi structura Universului.Sacrificiul functioneaza ca un mecanism de reglare a echilibrului intre sacru si profan .Uciderea si impartirea trupului echivaleaza cu actul cosmologic in urama careia unitatea trece in multiplicitate.Este de retinut existenta a cel putin 4 patru preoti care aveau misiunea de a oficia ritul precum si a laicului care instituia sacrificiul.Actul verbal are o pondere insemnata in desfasurarea sacrificiului.Prin aducerea jertfei se urmarea nu numai sacralizarea lunii si a tot ceea ce cuprinde ea ci si atingerea idealului de fericire terestra.Termenul-cheie al vedismului este Brahman, care desemna atat preotul principal oficiant al sacrificiului cat si Verbul Sacru sau Sacrul pur si simplu.Societatea indiana este compus din 4 patru caste (varna) ierarhizate cu strictete. Prima casta este cea e sacerdotilor si invatatorilor dedicati problemelor religioase si spirituale, cultului si educatiei ( brahmanii).A doaua casta ,cea laica si politico-militara revenea suveranilor si razboinicilor (rojanya si ksatriya).Casta a treia( vaisya) ii cuprinde pe agricultori,meseriasi si negustori iar a patra ( sudra)era casta servila ,reunindu-i pe nearinei.Aceasta ierarhie sociala este formulata inca din imnul lui Purusa (strofa 12) unde se spune ca brahmanul, razboinicul,lucratorul si servitorul provin respectiv din gura,bratele,coapsele si picioarele Gigantului Primordial.Invatatura este rezervata primelor trei ramanand inaccesibila castei ultime.In alcatuirea corpusului vedic Brahmanelor le urmeaza o noua categorie de opere exegetice.Ele se intituleaza Aranyaka adica texte foresiere,fiind destinate acelora care au abandonat viata comunitara si s-au retras in padure pt a duce o viata pur contemplativa.Fenomenul ilustrat in Veda,Brahmana si Aranyaka acopera aproximativ un mileniu de evolutie spirituala indiana.Invatatura vedica este una initiatica ,obiect al transmiterii directe de la maestru la discipol .Insusirea doctrinei se facea prin recitarea de catre primul si prin ascultarea si memorizarea de catre celalalt.Comunicarea Vedei era prin excelenta orala ,oralitatea fiind o trasatura dominanta a culturilor de tip arhaic ,asa cum este nu in ultimul rand cultura vechii Indii.Numarul upanisadelor acceptat de traditia indiana este de 108 ,ele sunt considerate ca o revelatie divina.Upanisadele incheie corpusul textelor revelate in continuitate cu Veda,Brahmana si Aranyaka,drept care sunt numite ‘ Sfarsitul Vedelor'.Desi Upanisadele pronesc de la conceptia vedico-brahmanica a unui Sacru Absolut, jainismul de la un realism atomist si buddhismul de la un nihilism care plaseaza atat eul cat si cosmosul sub specia iluzoriului toate trei scolile vor aborda soteriologicul prin aducerea in cadrul atentiei a interioritatii umane ,printr-o investigatie a proceselor sau a esentei launtrice a individului.In cadrul Upanisadelor intalnim trei teritorii simetrice:macrocosmosul,sistemul sacrificial si microcosmosul.Upanisadele modifica echilibrul planurilor,in sensul sporiri planului microcosmic si al diminuarii ponderii celui ritual.Avand radacinile in traditia vedico-brahmanica gandirea filosofica incipienta ilustrata de vechile Upanisade va prelua motive consacrate ale acestei traditii valorizandu-le in noul context al unei obsesive cautari a Absolutului.Pentru a da un nume corespondentului microcosmic a lui brahman gandirea upanisadica alege o vocala care spre deosebire de acesta si de purusa nu capatase consistenta unui cuvand cheie.Este cuvantul atman care cu sensurile sale de ‘ suflare a vietii' si de ‘ trup' ca si cu valoarea sa de pronume reflexiv era de natura sa circumscrie cu aproximatie ideea de esenta unica si indestructibila a individului evoluand apoi spre exprimarea celei de Absolui subiectiv.A da un nume Abosolutului subiectiv nu inseamna atat a-l gasi pe atman cat a-l cauta.Fidela traditiei gandirea Upanisadelor se desfasoara si ea adeseori in forma dialogului.Dialogul dintre invatator si invatacel are ca scop transmiterea adevarurilor ultime revelate.